„Pe termen lung, prețurile energiei vor scădea, dar numai dacă vom folosi tehnologiile cu cel mai mic preț de producție a energiei, ca energia solară și energia eoliană. Având în vedere modul în care este structurată piața energiei electrice, producătorii cu un cost de producție mic pot contribui la reducerea prețurilor energiei, pentru că nu mai sunt dependenți de costul combustibililor fosili. Așadar, investițiile în energia regenerabilă nu vor crește prețul energiei, cum este greșit interpretat, ci din contră, vor scădea prețul acesteia, utilizând mai puține certificate de carbon și fiind deconectate de evoluția prețurilor globale ale petrolului” - Dr. Andrei David Korberg.

„Dacă e să vorbim de capacitățile actuale de producere a energiei, problema nu e obligatoriu una de resurse, ci a centralelor care valorifică aceste resurse. Exploatarea gazului și a cărbunelui și producerea energiei prin intermediul infrastructurii curente va menține prețul ridicat pentru energie din cauza eficienței reduse a centralelor existente. Pe termen lung însă, blocarea investițiilor în energie regenerabilă și susținerea (directă și indirectă) a producătorilor existenți, pe baza de combustibili fosili, poate duce la creșterea prețurilor la energia consumată.
Conform studiului Aurora, susținerea artificială a producției energiei pe bază de combustibili fosili și cărbune poate duce la o creștere cu 50% a prețurilor la energia electrică până în 2030, comparativ cu o creștere de doar 8% în cazul în care am susține tranziția spre energie regenerabilă.

Creșterea de 50% în cazul scenariului pesimist este dată de creșterea prețului la certificate EUA și subvențiilor indirecte făcute de guvern pentru a susține funcționarea centralelor pe bază de cărbuni.” - Dr. Sorin Cebotari.

„Ultimul an, adesea catalogat drept “the perfect storm”, ne oferă câteva argumente importante în favoarea accelerării procesului de tranziție energetică. Cerințele ridicate de energie electrică de pe piețele globale reflectă atât efectele schimbărilor climatice (perioade lungi cu temperaturi extreme atât vara, cât și iarna), cât și redeschiderea activităților economice și industriale, diminuate ca urmare a măsurilor de lock-down. Astfel, cererea globală de energie electrică a crescut cu peste 6%, fiind cea mai mare creștere din ultimii ani. Conform unui studiu al IEA (Agenția Internațională de Energie), această cerere ridicată a arătat că energia regenerabilă încă are nevoie de investiții în dezvoltarea capacităților de producție și transport, iar energia din combustibili fosili produce externalități negative asupra mediului și în multe locuri devine din ce în ce mai scumpă și ca urmare a sistemelor de taxare a carbonului (vezi politicile Uniunii Europene). “ Dr. Andreea Vornicu.

„Nu trebuie să uităm și de diplomația energetică și dependența de sursele externe (în cazul nostru externe României și UE). O mare parte din creșterea fulminantă a prețului electricității din ultimele luni este datorată tensiunilor geopolitice din regiune, unde s-a demonstrat din nou că dependența de importurile de gaz natural din Rusia amenință securitatea energetică Europeană. De aceea, răspunsul cel mai sigur la această problemă este diversificarea surselor de energie, în principal cu acei producători ce pot fi desfășurați într-un termen scurt, ca parcurile eoliene sau solare.” - Dr. Andrei David Korberg.

„Energia este un instrument geopolitic folosit pe larg de către marii actori globali precum Rusia, SUA sau China. Creșterea capacității de generare independentă de importul de resurse (cărbune, petrol sau material nuclear) va crește capacitatea noastră de a face față crizelor generate de speculațiile unor anumiți actori pe piața globală. Nu în ultimul rând, creșterea generării din surse regenerabile, amplasate în diferite locuri în țară, va permite să scădem presiunea pe sistemul de transport și distribuție a energiei, respectiv crescând siguranța sistemului energetic național” - Dr. Sorin Cebotari.

„Discuțiile despre tranziția energetică, incluse și în strategiile naționale ale țărilor membre UE în domeniul energiei și schimbărilor climatice, includ nu doar argumente de natură economică sau tehnică, ci și aspecte ce țin de implicațiile sociale ale acestui proces. Concepte precum tranziția justă și sărăcia energetică sunt nu doar componente importante ale acestor strategii, dar ele exemplifică implicațiile sociale ale tranziției energetice. Spre exemplu, în contextul unor măsuri de combatere a sărăciei, investițiile în energie verde pot constitui un mijloc important de adresare a sărăciei energetice, în special pentru comunitățile din zonele izolate, deconectate sau fără acces la rețea.“ - Dr. Andreea Vornicu.

“Încurajarea dezvoltării de parcuri eoliene și fotovoltaice de către comunitățile rurale din România (cu implicarea actorilor locali) ar putea contribui direct la creștere socio-economică la nivel local. Producând energie electrică la nivel local, comunitățile rurale ar putea dezvolta o metodă alternativă de creștere a veniturilor la bugetul local. Aceste “Comunități Energetice/Cooperative de energie” și-au dovedit deja impactul pozitiv în țări precum Danemarca, Olanda sau Germania.
Dincolo de impactul economic, asocierea în vederea producerii de energie din surse regenerabile poate duce la o creștere a capitalului social la nivel local, respectiv poate încuraja comunitatea să dezvolte mai multe proiecte în asociere. Susținerea dezvoltării de proiecte energetice locale poate oferi și o soluție de reducere a sărăciei energetice, mai ales în zonele izolate sau prost conectate la rețeaua națională.” - Dr. Sorin Cebotari.
 

„Statul Român trebuie sa faciliteze și să încurajeze construcția de noi capacități de energie din surse regenerabile. Pornind de la Legea 220/2008, România a avut un sistem de promovare a producerii energiei din surse regenerabile destul de ambițios. Schema de sprijin prin certificate verzi a contribuit vizibil la creșterea numărul de proiecte și a capacității instalate din regenerabile.

Analiza făcută de către Mihnea Cătuți și Mihai Bălan, în OP-ED-ul publicat de Energy Policy Group (EPG), sumarizează extrem de bine măsurile care ar trebui luate pentru a încuraja investiția în regenerabile. Printre cele mai importante ar fi:

• Clarificarea prin lege a posibilității de semnare a contractelor de vânzare a energiei pe termen lung de tip PPA (Power Purchase Agreement). Această măsură ar permite ca o mai mare parte din energie să fie tranzacționată pe termen lung și nu pe piața pentru ziua următoare (PZU), unde volatilitatea atinge cote extrem de ridicate în aceste zile.
• Introducerea instrumentului de tip CfD (Contracts for Difference), implementarea acestui instrument fiind programată pentru finalul anului 2022. Acest instrument ar elimina nevoia de suprataxare, producătorii din acest sector plătind înapoi diferența dintre prețul de exercitare și prețul de vânzare a energiei.
• O altă barieră care ar trebui soluționată este legea fondului funciar, care îi pune pe investitori în imposibilitatea de a achiziționa sau de a securiza terenuri extravilane. Acest aspect a dus la blocarea de facto a oricărei investiții în proiecte energetice regenerabile localizate extravilan.
• Dezvoltarea unei capacități tehnice la nivelul rețelei de transport și distribuție a energiei electrice. La momentul dat, capacitatea rețelei de transport de a conecta și integra noi capacități regenerabile este limitată, iar viteza cu care Transelectrica dezvoltă noi proiecte nu permite ritmul necesar de dezvoltare pentru atingerea țintelor.
• Reducere costurilor cu dezechilibrele - piața de echilibrare este o barieră majoră pentru investitorii în regenerabile. Modificările aduse pentru conformarea la regulamentele UE nu au contribuit la o reducere a costurilor cu dezechilibrele, acestea rămânând la un nivel foarte ridicat comparativ cu alte piețe din Europa.
• Investiții din fonduri Europene în proiecte de regenerabile. România dispune de fonduri considerabile prin mecanismele europene de finanțare, dintre care peste 10 miliarde de euro numai prin Fondul de Modernizare. Cu toate acestea, întârzierile în implementarea unui mecanism național competitiv și transparent de selecție a proiectelor, împreună cu celelalte bariere menționate, fac ca niciun proiect regenerabil de mari dimensiuni să fie astăzi aproape de punerea în funcțiune în România.

Costul producerii energiei regenerabile este deja unul din cele mai scăzute și va continua să scadă și în următorii ani. In schimb, prețul energiei fosile va continua să rămână la un preț ridicat pe măsură ce tot mai multe state fac tranziția spre energie regenerabilă, iar prețul certificatelor de carbon va crește. Mai mult, dezvoltarea de instrumente financiare verzi (bonduri verzi sau linii de creditare speciale pentru businessurile verzi) de către state și instituțiile financiare, precum și uniformizarea sistemelor de taxare a carbonului, reprezintă mijloace prin care pot fi încurajate atât investițiile în energie regenerabilă, cât și “reciclarea” veniturilor și adresarea justă a problemelor de sărăcie energetică.

Sărăcia energetică este adesea corelată cu imposibilitatea gospodăriilor de a-și asigura necesarul de energie pentru gătit, încălzit, răcit sau iluminat la un nivel care satisface nevoile de bază. Mai mult, în manifestările ei extreme, sărăcia energetică reprezintă chiar lipsa de acces la surse de energie (iluminat și încălzire). În Uniunea Europeană, sărăcia energetică domestică este determinată preponderent de 2 factori - venit redus al familiei și eficiența energetică precară a locuinței.

În România, 13% din gospodării trec sub pragul de sărăcie după ce își achită facturile pentru energie (electrică și termică), iar 11.7% din familii practică subconsumul (consumă mai puțină energie decât minimul necesar unui trai confortabil), iar pentru 45,3% din familiile din România facturile pentru energie constituie o povară pentru bugetul familiei. Mai mult, aproape 14% din gospodăriile din România au datorii la plata facturilor și 10% din ele nu își pot încălzi locuințele în mod adecvat. Conform unui studiu realizat de către Centrul pentru Studiul Democrației (2017), cel puțin 20% din gospodăriile din România se află în sărăcie energetică, însă acest procent este posibil să fie modest, iar ultimele date coroborate să ne arate un procent mai mare.

Chiar dacă o mare parte din discuțiile legate de sărăcie energetică se referă la veniturile gospodăriilor, o componentă la fel de importantă este legată de eficiența energetică a clădirilor în care stau românii. Din cele aproximativ 5,6 milioane de clădiri din România, aproximativ 90% dintre ele sunt rezidențiale și au fost cu precădere construite în perioada comunistă, între anii 1960 și 1980. Doar 6% din fondul național de clădiri a fost construit după anul 2000. În plus, peste 90% din fondul locativ din România se află în proprietatea privată a cetățenilor care de fapt trăiesc într-un paradox. Sunt proprietarii unor locuințe a căror calitate este redusă, iar veniturile mici și adesea lipsa încrederii în autorități și în vecini îi împiedică să acceseze fonduri pentru renovarea și reabilitarea locuințelor. În context urban, cele mai predispuse la sărăcie energetică sunt blocurile de apartamente de tip panel, construite din panouri de beton și care folosesc o centrală termică pe gaz pentru încălzire. Mai mult, consumul ineficient de energie al acestor clădiri duce și la exacerbarea crizei climatice. Starea tehnică a stocului de clădiri rezidențiale cere operațiuni de reabilitare termică pentru aproximativ 90% dintre ele, 35% fiind reprezentate de blocuri multifamiliale.

În România, aproape jumătate din populația țării (46,4%) trăiește în mediul rural cu precădere în case de tip unifamilial, construite din cărămidă, lemn și alte materiale naturale. Mai mult, aproape 80% din populația rurală folosește lemnul pentru încălzire, în sobe învechite și ineficiente energetic, cu putere de încălzire redusă și cu emisii poluante ce au efecte asupra sănătății umane și a mediului. Pe lângă efectele asupra mediului și a sănătății, arderea lemnului generează și probleme de accesibilitate. Astfel, chiar dacă lemnul este cel mai ieftin combustibil, la o mică distanță față de gaz, acesta este asociat cu consumul ilicit și cu volatilitatea prețului (cu precădere în sezonul rece). Chiar dacă în România există un sistem de ajutoare sociale pentru subvenționarea încălzirii, iar ultimele modificări legislative au creat mai multă echitate între combustibili (lemn, gaz, electricitate), rezolvarea sustenabilă a problemelor de sărăcie energetică nu se poate baza doar pe aceste mecanisme.

În spiritul tranziției juste, rezolvarea sărăciei energetice nu se poate baza doar pe schema de ajutoare de încălzire sau de compensare a facturilor. Necesare, aceste intervenții reprezintă doar un pansament. În schimb, măsurile cu impact pe termen lung vin din sfera eficienței energetice și a serviciilor integrate.

În primul rând, programele naționale de reabilitare termică ar trebui să includă printre obiectivele principale și reducerea sărăciei energetice. Inclusiv PNRR-ul, care are o componentă importantă de reabilitare termică a clădirilor de tip multifamilial din mediul urban, nu adresează direct problema sărăciei energetice.

Dacă în contextul programelor de reabilitare dezvoltate pentru mediul urban, autoritățile locale pot găsi soluții și pentru gospodăriile aflate în sărăcie energetică, programele naționale de reabilitare pentru mediul rural (Casa Verde si Casa Verde Plus) sunt departe de a fi accesibile de către cele mai vulnerabile gospodării. Barierele de natură financiară și birocratică reprezintă un real impediment în acest sens. În acest context, politicile publice pentru mediul rural ar trebui sa aibă o componentă clară de reducere a sărăciei energetice. În contextul în care în acest an se realizează și recensământul populației și a locuințelor, viitoarele programe de reabilitare pot ținti mult mai ușor gospodăriile afectate de sărăcie energetică.

O altă discuție importantă este legată de creșterea capacității administrațiilor locale de a accesa programe naționale și europene destinate renovării fondului locativ. Autoritățile locale din zonele rurale sau urbane (orașe mici) intră în competiție directă (uneori nici nu au acces la aceste fonduri) pentru fonduri cu zonele mari urbane, fiind clar dezavantajate. Acest lucru exacerbează deja inegalitățile existente și împinge în precariat categorii mari din populație.
 

Pe lângă aceste programe, este importantă crearea de one stop shops locale pentru consumatorii vulnerabili, care să reunească actorii relevanți și toate soluțiile disponibile pentru adresarea sărăciei energetice. Activitatea one stop shop-urilor ar trebui să se bazeze pe funcționari locali instruiți în înțelegerea problemei și identificarea de soluții pentru consumatorii vulnerabili.

Un alt rol important îl pot juca furnizorii de energie care pot veni cu soluții de tip non-financiar: eșalonarea plății facturilor acumulate pe durata lunilor de iarnă, garantarea furnizării cu energie pe timp de iarnă și protejarea gospodăriilor vulnerabile. Parte din aceste soluții sunt menționate și în legea consumatorului vulnerabil, însă e nevoie de cadru normativ mai clar privind comportamentul furnizorilor de energie.

O altă soluție menționată deja în acest document o poate constitui producerea de energie verde de tip descentralizat, mai ales în comunitățile mici sau cu acces greu la rețeaua de energie electrică. Programe de acest tip pot fi pilotate și prin prisma faptului că energia verde va ajunge să fie mult mai ieftină decât cea de tip fosil.

În contextul unei noi legislații privind standardele de construire din România (Legea 101/2020), este nevoie de norme clare de punere în aplicare și de reducere a potențialelor formulări ambigue care pot fi folosite de către constructori, evitând astfel regulile de eficiență energetică pentru noile locuințe. Un rol important atât în implementarea acestei legi, cât și în dezvoltarea viitoarelor proiecte de reabilitare termică o pot juca și auditorii energetici care pot inspecta calitatea clădirilor și elibera certificatele de eficiență energetică.

1. Susținerea fără echivoc, pe toate caile administrative, a dezvoltării sectorului energiei regenerabile ca principală strategie energetică pentru România.

2. Dezvoltarea mecanismelor tehnice și legislative ce ar crește încrederea investitorilor privați și ar încuraja investițiile în sectorul energiilor regenerabile în România pentru următorii 10-20 de ani.

3. Acceptarea și implementarea soluțiilor de generare descentralizată și creștere a eficienței energetice a locuințelor ca modalitate de scădere a sărăciei energetice.

4. Susținerea tranziției energetice atât la nivel macro (capacități de generare mari), cât și la nivel micro (gospodării), prin instrumente legislative și tehnice.

5. Limitarea investițiilor în proiecte noi pe gaz natural, susținerea dezvoltării rețelelor urbane de căldură, cât și electrificarea tuturor sectoarelor energetice acolo unde este posibil: încălzire, industrie și transport.